-FURTUL DE MARFA-
Aceasta reprezinta asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de cărăuş, pentru mărfurile transportate cu autovehicule, în afara teritoriului României.
Prin asigurarea CMR se asigură răspunderea societăţilor ce efectuează transporturi internaţionale cu autovehicule, pentru avarierea sau distrugerea mărfurilor încredinţate pentru transport.
Răspunderile cuprinse în asigurare sunt cele prevăzute la art. 17 şi 23 din Convenţia internaţională (C.M.R.).
In practica, se intampla deseori ca transportatorii sa reproseze societatilor de asigurari ca recurg la diferite tertipuri pentru a nu le acorda despagubiri.
In majoritatea situatiilor de acest gen, societatile de asigurari au acoperire legala privind refuzul platii despagubirilor catre transportatori, problemele fiind cauzate de interpretarea gresita a prevederilor contractului de asigurare sau de falsa impresie ca polita de asigurare acopera orice fel de risc.
Desi, principiile care stau la baza politei CMR sunt aceleasi la toate societatile de asigurari, conditiile de asigurare difera totusi intr-o anumita masura de la o societate la alta, in functie de politicile interne ale fiecareia dintre ele.
O problema des intalnita in practica in privinta politei de asigurare CMR este cea a acoperirii riscului de furt. De regula, in politele de asigurare CMR nu este specificat tipul de furt, dar majoritatea societatilor de asigurari despagubesc doar furtul prin efractie. In Romania, furtul prin efractie este acoperit de majoritatea societatilor, dar exista diferentieri.
Asadar, la incheierea unei astfel de polite, se recomanda lecturarea cu atentie a contractului de asigurare, precum si intelegerea cu exactitate a clauzelor acestuia.
Pornind de la problemele intalnite in practica, privind acoperirea riscului de furt, redam in prezentul material solutii pronuntate de catre instantele de judecata din Romania, atat in favoarea asiguratilor, cat si in favoarea asiguratorilor.
A. Practica judiciara in favoarea asiguratilor
Contract de transport internațional de mărfuri. Sustragerea mărfii. Refuzul asigurătorului transportatorului de plată a despăgubirii. Incidența dispozițiilor art. 17 pct. 1 din Convenția privind contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele
Prin Decizia nr. 3197 din data de 10.10.2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie(ICCJ) a hotărât că, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 pct. 1 din Convenţia privind contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR), transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru avariere, produse între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia, cât şi pentru întârzierea în eliberare. Prin urmare, în cazul în care marfa transportată cu mijlocul de transport asigurat a fost sustrasă, transportatorul va răspunde faţă de proprietarul mărfii, conform art. 17 din CMR, iar asigurătorul este obligat, în temeiul contractului de asigurare pentru răspunderea cărăuşului, să plătească acestuia despăgubirea, neputând invoca exonerarea de răspundere a transportatorului pentru lipsa culpei în sustragerea mărfii, cu atât mai mult cu cât fapta de a lăsa camionul nesupravegheat constituie o neglijenţă a conducătorului auto.
I Prin cererea înregistrată la 11 noiembrie 2011 pe rolul Tribunalul Comercial Argeș, reclamanta SC M.C. SRL, prin administrator judiciar C.G. a chemat în judecată pe pârâta SC U.A. SA București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 34.827,38 euro echivalent în RON, 142.736,55 RON și a sumei de 1.700 euro, echivalentul în RON fiind suma de 7,310 RON, reprezentând contravaloare despăgubiri, actualizată în funcție de rata inflației de la 5 august 2010, până la achitarea efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, că a încheiat cu pârâta polița de asigurare seria P1. nr. PP1., ce include și asigurarea CMR pentru transport extern, aceasta primind de Ia SC G.P.P. SRL comanda privind efectuarea unui transport de marfa pentru Italia.
La data de 21 martie 2011, camionul înmatriculat sub nr AAA. aparținând SC M.C. SRL, precum și marfa transportată, aparținând societății SC G.P.P. SRL au fost furate, mijlocul de transport fiind găsit de către autoutritățile italiene fără marfa, Ia data de 27 martie 2011.
Ca urmare a producerii evenimentului, proprietarul mărfii neajunsă la destinație a facturat contravaloarea mărfii cu factura nr. F1. din 31 martie 2011 în sumă de 34.827,38 euro (142.736,55 RON), iar la data de 31 mai 2011, între societatea reclamantă și proprietarul mărfii s-a încheiat procesul - verbal de compensare a datoriei.
Reclamanta a solicitat pârâtei acoperirea prejudiciului cauzat, în baza poliței de asigurare, obligație refuzată de asigurător, care a invocat clauza prevăzută în art. 17 pct. i din Convenția de asigurare CMR, motivând, prin adresa nr. A1. din 6 iulie 2011, faptul că evenimentul produs nu este risc asigurat.
Prin sentința nr. 630 din 5 aprilie 2012, Tribunalul Specializat Argeș a admis în parte acțiunea reclamantei, cu obligarea pârâtei Ia plata sumei de 34,827,38 euro, echivalentul în RON a sumei de 142.738,55 RON, despăgubiri actualizată în funcție de rata inflației, până la achitarea debitului, cu respingerea capătului de cerere privind plata sumei de 1.700 euro.
Instanța de fond a statuat că vinovăția în nerespectarea contractului încheiat cu SC G.P.P. SRL aparține pârâtei, în condițiile art. 17 alin. (1) din Convenție, potrivit căruia, transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială produsă între momentul primirii mărfii și cel al eliberării acesteia, precum și faptul că nu s-a făcut dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 17 alin. (2) din Convenția privind contractul pentru transportul internațional de mărfuri pe șosele CMR, respectiv a vreunei culpe a persoanei care are dreptul să dispună de marfă, a unui ordin al acesteia, a unui viciu propriu al mărfii sau a unor circumstanțe pe care transportatorul nu putea să le evite și ale căror consecințe nu le putea preveni, cu precizarea că, în materia răspunderii în temeiul contractului de asigurare, numai forța majoră, nu și cazul fortuit are efecte exoneratoare, deși ambele aceste împrejurări exclud vinovăția conducătorului auto.
Cu privire la capătul de cerere privind plata sumei de 1.700 euro reprezentând cheltuieli de depozitare și recuperare a vehiculului găsit de autoritățile italiene - autocamionul marca D. cu număr de înmatriculare AAA. s-a constatat că aceasta se circumscrie condițiilor de asigurare CASCO, polița de asigurare seria P1. nr. PP2., depusă la dosar având ca obiect asigurarea facultativa a semiremorcii marca M. cu număr de înmatriculare BBB. Bunul menționat în cerere, autocamionul marca D. cu număr de înmatriculare AAA., nu constituie obiect al asigurării facultative, conform poliței depusă Ia dosar, motiv pentru care cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta SC U.A. SA București.
În motivarea apelului se susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 17 și art. 23 din Convenția CMR de Ia Geneva, referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele.
Prin decizia civilă nr. 78 din 12 octombrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâta SC U.A. SA București, a schimbat sentința apelata, iar pe fond a respins acțiunea formulată de SC M.C. SRL, reprezentată de administrator special D.M. și administrator judiciar C.G.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legai reclamanta SC M.C. SRL
Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente;
Recurenta SC M.C. SRL este beneficiara poliței de asigurare seria P1. nr. PP3., ce include și asigurarea CMR.
Potrivit „Condițiilor de asigurare - Asigurarea de răspundere a transportatorului auto în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate", societatea SC U.A. SA, asigură transportatorul care efectuează transporturi internaționale de mărfuri cu autovehiculul menționat în polița de asigurare, pentru cazurile de răspundere a transportatorului, în calitate de cărăuș, în ceea ce privește mărfurile transportate.
În sensul acestor „Condiții de asigurare" prin eveniment asigurat se înțelege evenimentul cauzator de daune care intră sub incidența asigurării, produs în perioada valabilității poliței de asigurare.
Potrivit dispozițiilor art. 17 pct. 1 „transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parțială sau pentru avariere, produse între momentul primirii mărfii și cel al eliberării acesteia, cât și pentru întârzierea în eliberare".
În speța, marfa transportată de recurenta - reclamantă a fost sustrasă, astfel că, în această situație recurenta răspunde față de proprietarul mărfii, conform art. 17 din Convenția privind contractul pentru transportul internațional de mărfuri pe șosele și asigurătorul este obligat, în temeiul contractului de asigurare pentru răspunderea cărăușului, să plătească acestuia sau terței persoane păgubite, despăgubirea, în conformitate cu obligația asumată prin clauza de Ia art. 2.1 cap. 2 din Condițiile generale CMR.
Instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile privind răspunderea transportatorului, din Convenția CMR de la Geneva, reținând că transportatorul este exonerat de Ia răspundere pentru marfa furată, acesta neavând nici o culpă.
Ca atare, în mod greșit s-a reținut că evenimentul de risc nu este asigurat, iar asigurătorul nu este obligat să plătească despăgubiri.
În realitate, fapta de a lăsa camionul nesupravegheat constituie o neglijență a conducătorului auto, iar dispozițiile art. 17 din Convenția CMR sunt perfect aplicabile în speță.
Marfa transportată de recurentă cu mijlocul de transport asigurat a fost sustrasă și în consecință, recurenta răspunde față de proprietarul mărfii și la rândul său, asigurătorul este obligat, în temeiul contractului de asigurare pentru răspunderea cărăușului, să plătească acestuia sau terței persoane păgubite, despăgubirea, în conformitate cu obligația asumată prin clauza de Ia art. 2.1 cap.2 din Condițiile generale CMR.
În speță nu suntem în prezența unei situații de exonerare de răspundere sau a unei excluderi din asigurare, așa cum a reținut instanța de apel.
Așa fiind, față de dispozițiile art. 989 C. civ., art. 17 alin. (1) și art. 23 din Condițiile de asigurare, Convenția de Asigurare CMR, recurenta are dreptul la plata despăgubirilor din partea asigurătorului.
*****
II Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 20.11.2013 sub nr. dosar XXXXXXXXXXXXXX al Judecatoriei Cluj-N_____, reclamanta ___________________ a chemat în judecată pe pârâta E______ R______ ASIGURARE-REASIGURARE cu sediul în T____ pentru pretenţii, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei de 35.957 lei cu titlu de prejudiciu suferit de reclamantă, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestei sume, de la data naşterii obligaţiei în sarcina pârâtului, până la data achitării integrale şi efective a debitului, cu cheltuieli de judecată constând în onorari avocaţial şi taxă de timbru.
În motivare reclamanta a arătat că la data de 07.01.2013 s-a încheiat poliţa de asigurare nr. EG -xxxxx între reclamantă, în calitate de asigurat, şi pârâtă, în calitate de asigurator, pentru asigurarea de răspundere a transportului în calitate de cărăuş, pentru mărfurile transportate cu vehicule – CMR, valabilă din 08.01.2013 până la data de 07.01.2014, prin care asiguratorul îşi asuma răspunderea şi pentru furt, ca şi risc suplimentar.
Reclamanta arată că la data de 12.04.2013 din autocamionul marca Mercedes Atego cu nr de înmatriculare XXXXXXXXX, aparţinând societăţii comerciale A_____ I____ SRL, în timp ce acesta transporta marfa de la Timişoara la Cluj-N_____, conform comenzii detransport nr. 2842 din data de 11.04.2013, s-a furat din marfa transportată, 5 cutii de îmbrăcăminte în valoare totală de 35.957 lei, marfa aparţinând păgubiţilor .............SRL, Z___ Bucureşti SRL şi ...............SRL.
Reclamanta arată că la momentul săvârşirii furtului, şoferul autocamionului s-a oprit pe ______________________ din mun. T____ pentru a-şi achiziţiona produse alimentare, lipsind aproximativ 2 minute, astfel cum rezultă din adresa primită de la Poliţia Municipiului T____ precum şi din diagrama tahograf.
Potrivit reclamantei, refuzul pârâtei de acordare a despăgubirii s-a datorat faptului că şoferul nu a respectat condiţiile de asigurare, întrucât nu a parcat vehiculul într-un loc special amenajat, supravegheat şi autorizat pentru parcarea autovehiculelor de transport marfă.
Reclamanta învederează faptul că şoferul a făcut o oprire, nicidecum o staţionare sau parcare, el fiind oprit circa 2 minute. Astfel, reclamanta susţine că OUG 195/2002 face o diferenţiere clară între „a opri” şi a „a staţiona”, oprirea fiind imobilizarea voluntară pentru mai mult de 5 minute iar raportat la acest text reclamanta nu a încălcat nicio obligaţie contractuală.
La data de 06.01.2014 pârâta E______ R______ ASIGURARE-REASIGURARE (fosta _________________ a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii principale şi a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată arătând că în urma analizării documentaţiei s-a constatat faptul că dosarul de daună nu poate fi promovat la plată întrucât conducătorul autovehiculului nu a respectat obligaţiile pe care le avea conform condiţiilor de asigurare, aspect care a fost adus la cunoştinţa reclamantei prin adresa nr. 6677/08.06.2013. Totodată, pârâta a mai arătat că se loveşte de multe cazuri de fraudă care dacă sunt lăsate fără a se lua măsuri, vor lua amploare şi se va ajunge la situaţii de nedescris iar în România frauda se practică preponderent în asigurările auto.
Instanţa apreciază că dauna suferită de reclamantă a fost cauzată prin producerea riscului asigurat prin poliţa de asigurare nr. EG - xxxxx, nefiind incident cazul de excludere a răspunderii invocat de pârâtă. Astfel, în primul rând instanţa observă faptul că pârâta, în adresă prin care comunică reclamantei respingerea cererii de despăgubire, se limitează la redarea conţinutul unor prevederi din condiţiile de asigurare, fără a menţioneza expres care dintre condiţii nu a fost respectată de asigurat. La fel, în cuprinsul întâmpinării, pârâta nu indică expres care anume obligaţii nu au fost respectat de către asigurat.
În cauza de faţă, instanţa reţine faptul că şoferul autoturismului a oprit pentru o foarte scurtă durată de timp, doar pentru a-şi cumpăra alimente dintr-un magazin, autovehiculul nefiind staţionat. Astfel, prevederile contractuale care prevăd caluzele de excludere a răspunderii sunt aplicabile doar în cazul staţionării vehiculelor iar nu şi în cazul opririi acestora pentru câteva minute, fiind asburd să se pretindă şoferilor să nu oprească decât în parcări special amenajate şi păzite. De altfel chiar legea 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, prevede faptul că „se considera oprire imobilizarea voluntara a unui vehicul pe drumul public, pe o durata de cel mult 5 minute. Peste aceasta durata, imobilizarea se considera stationare.”
Având în vedere că s-a produs riscul asigurat, iar reclamantei nu i se poate imputa nerespectarea vreunei obligaţii contractuale, pârâta este obligată în temeiul poliţei de asigurare Nr. EG - xxxxx să o despăgubească pe reclamantă pentru pierderea suferită.
Prin urmare, în temeiul art. 1270 şi 1516 Cod Civil, instanţa va admite acţiunea comercială formulată de reclamantă şi va obliga pârâta la plata sumei 35.957 lei, reprezentand suma asigurată în baza poliţei de asigurare nr. EG - xxxxx, încheiate la data de 07.01.2013.
În temeiul art. 453 C.proc.civ. şi reţinând că pârâta a căzut în pretenţii, fiind în culpă procesuală, instanţa o va obliga pe aceasta din urmă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1770 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.
*****
III Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX la data de 27.12.2011, reclamanta R____ T____ SRL a chemat in judecata pe parata ____ SA, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 135.978,97 lei, reprezentand daunele directe suferite prin producerea riscului asigurat, respectiv valoarea marfii asigurate la momentul producerii daunei; la plata sumei de 651,95 lei reprezentand dobanda legala calculata asupra debitului principal, de la data scadentei obligatiei de plata a acestuia, 01.12.2011 si pana la data introducerii actiunii 28.12.2011; la plata dobanzii legale, calculate asupra debitului principal, de la data introducerii actiunii, 28.12.2011 si pana la data achitarii integrale a acestuia; cu cheltuieli de judecata.
În motivare se arată că, reclamanta ________ este transportor rutier autorizat si are calitatea de asigurat in cadrul contractului privind asigurarea facultativa nr. PG10 xxxxxxx din 23.03.2010 incheiat cu _____ SA pentru perioada cuprinsa intre 24.03.2010 si 23.03.2011.
De asemenea, reclamanta a mai aratat ca in calitatea pe care o are, pe perioada de valabilitate a contractului mai sus mentionat, a avizat-o pe parata asupra intervenirii evenimentului asigurat la data de 17.09.2010, respectiv furtul unui numar de 32 baxuri de tigari transportate cu semiremorca XXXXXXXX, tractată de capul tractor marca M__ cu nr. de inmatriculare XXXXXXXX, pentru clientul ....Trading SRL.
Fata de faptul ca ulterior intervenirii evenimentului asigurat, proprietarul marfurilor transportate a stabilit valoarea pagubei la suma de 130.749,01 lei plus TVA, iar reclamanta l-a despagubit pe acesta din fondurile proprii, s-a solicitat paratei sa achite despagubirea in conditiile contractuale convenite, intrucat aceasta se incadreaza in plafonul sumei asigurate.
Reclamanta mentioneaza ca desi pârâta a incasat in mod constant primele de asigurare iar in conformitate cu dispozitiile contractuale avea obligatia sa dispuna achitarea de indata, cu titlu de despagubire a intregii indemnizatii de asigurare (dupa deducerea fransizei de 20% din dauna neta), nici pana in prezent, parata nu a inteles sa se conformeze solicitarii asiguratului sau.
Prin intampinare, parata mentioneaza ca, potrivit condiţiilor de asigurare si a specificaţiei la poliţa de asigurare invocate de reclamanta (clauzele contractuale de asigurare ale poliţei nr. PG xxxxxxxxx.03.2010) privind asigurarea de răspundere a transportatorului in calitate de caraus pentru mărfurile transportate in trafic rutier intern, parata acorda despăgubiri numai in cazul producerii riscului asigurat "furt prin efracţie ".
Prejudiciile produse ca urmare a furtului simplu reprezintă excludere de la plata despăgubirii.
Astfel potrivit specificaţiei la poliţa de asigurare PG xxxxxxxxx.03.2010 se menţionează ca sunt riscurile asigurate pagubele suferite de asiguratul caraus in urma furtului prin efracţie, iar potrivit condiţiilor generale anexa la polita de asigurare PG xxxxxxxxx.03.2010 capitolul 6 art.6.1. litera k :" Asigurarea nu acoperă consecinţele furtului (total sau parţial) de orice tip al mărfii."
Arata ca prin adresa nr.xxxxxx/10.05.2012 I.P.J., M________ – Politia Baia M___, confirma faptul ca in lucrarea penala nr.4226/P/2011 avand ca obiect plangerea numitului P__ Z____ privind furtul mai multor baxuri de tigari, fapta fiind comisa in noaptea de 16/17.09.2010, nu exista probe care sa demonstreze existent circumstantei agravante prevazute de art.209 alin.1 lit.i C.pen. Or, dispoziţiile art.209 alin.1 lit.i) C.pen., incriminează furtul prin efractie.
In aceste condiţii, atâta timp cat nu s-a produs riscul asigurat " furt prin efracţie " societatea parata nu datorează despăgubiri, furtul simplu nefiind cuprins in categoria riscurilor asigurate, constituind excludere de la plata despăgubirii.
Prin sentinţa civilă nr. xxxxx/26.10.2012 instanţa de fond a admis acţiunea formulata de reclamanta _________, in contradictoriu cu parata ______________ SA. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 135.978,97 lei, cu titlu de despăgubiri; plus 651,95 lei cu titlu de dobândă legală, calculată pentru perioada cuprinsă între 01.12.xxxxxxxxxxxxx11, plus la plata dobânzii legale calculate în continuare după data de 28.12.2011 şi până la plata integrală a debitului principal datorat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, având în vedere probele administrate în cauză, că efracţia s-a produs prin înlăturarea mecanismului de închidere prin demontarea acestuia, iar ca urmare a acestei intervenţii mecanismul a cedat, si implicit a fost posibilă pătrunderea in interiorul remorcii. În literatura de specialitate, s-a opinat in sensul că există efracţie, in modalitatea descrisă mai sus, chiar dacă prin acest mod de operare nu s-a produs distrugerea sau degradarea dispozitivului care are menirea de a împiedica pătrunderea.
În concluzie, având in vedere situaţia de fapt ce rezultă din probele administrate, se apreciază că sustragerea bunurilor din autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX a fost făcută prin efracţie.
Pe cale de consecinţă, instanţa va reţine că riscul asigurat de către pârâtă s-a produs, caz in care devin incidente dispoziţiile legale care o obligă pe aceasta din urmă la plata către asigurat a despăgubirii.
Un al doilea motiv invocat de către pârâtă, în sprijinul apărării că este îndreptăţită să refuze plata despăgubirii către reclamantă, este acela că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi reveneau potrivit contractului de asigurare, respectiv a încălcat disp. art. 11.1.e.2, art. 11.2.b.2 şi art.11.4.lit.i. .
La art. 11.1.e.2 se prevede obligaţia reclamantei de a lua potrivit cu împrejurările si in conformitate cu prevederile legislaţiei specifice pentru păstrarea si paza, pe tot parcursul transportului, a bunurilor aflate in custodia sa.
Instanţa constată că in contractul de asigurarea nu este stipulată vreo clauză care să detalieze care ar fi tipurile de mecanisme de închidere agreate de către pârâtă, in calitate de asigurător, şi cu care trebui să fie echipatele vehiculele de transport pentru ca in cazul unor sustrageri de bunuri, asiguratul să poată fi despăgubit.
La art. 11.1.e.2 se prevede obligaţia reclamantei, in cazul producerii evenimentului asigurat să înştiinţeze imediat asigurătorul, în scris, despre orice daună sau reclamaţie ce ar intra sub incidenţa acoperirii acordate prin P_____, in înştiinţare urmând a se preciza data, locul, cauzele si împrejurările producerii evenimentului asigurat.
Aşa cum rezultă din avizarea de daună, fila 22, depusă la dosar de către reclamantă, şi necontestată de către pârâtă, rezultă că prima a încunoştiinţat pârâta despre evenimentul din data de 16/17.09.2010, încă din data de 17.09.2010, fiind astfel, îndeplinită obligaţia de a înştiinţa imediat asigurătorul.
La art. 11.4.lit.i. se prevede obligaţia reclamantei de a depune la dispoziţia asigurătorului toate actele si dovezile necesare pentru verificarea existenţei şi valorii mărfurilor transportate, precum şi pentru constatarea, evaluarea şi stabilirea despăgubirilor, inclusiv fotocopii ale diagramelor tahograf.
Instanţa constată că la dosarul de daună, fila 105 si 109, se regăsesc diagramele tahograf al martorilor U__ I__ si U__ G_______ pentru intervalul 16/17.09.2010.
In ce priveşte documentele care atestă felul mărfurilor transportate si a valorii acesteia, se reţine că reclamanta a făcut dovada tuturor documentelor necesare în vederea evaluării si stabilirii despăgubirii, acestea regăsindu-se si in dosarul de daună depus in copie de către pârâtă.
Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa a constatat că pârâta nu a făcut dovada că reclamanta ar fi încălcat dispoziţiile contractuale, şi prin urmare susţinerile acesteia în sensul că este in drept să refuze plata despăgubirii sunt neîntemeiate.
In ce priveşte valoarea despăgubirii la plata căreia poate fi obligată pârâta se reţin următoarele:
Prin decizia nr.146/28.06.2013, Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă ___________ SA, împotriva sentinţei civile nr.xxxxx din data de 26.10.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-reclamantă __________, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a apreciat că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ţinând seama de întregul material probator, efectuând o corectă coroborare şi apreciere a probelor, precum şi o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente. De asemenea, motivarea soluţiei în fapt şi în drept a fost realizată în mod corespunzător, astfel încât instanţa de apel îşi însuşeşte în totalitate argumentele expuse în considerentele hotărârii atacate, urmând a completa motivarea soluţiei de admitere cererii de chemare în judecată, prin raportare la motivele de apel invocate de către apelanta pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, recurenta pârâtă A________ R__________ SA apreciind soluţia instanţei de apel ca nelegală.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, apreciază următoarele:
Potrivit articolului 304 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate.
În ceea ce priveşte motivul de recurs, prevăzut de articolul 304 pct.7 Cod procedură civilă, constată că instanţa de apel şi-a însuşit considerentele instanţei de fond însă a completat argumentele primei instanţe cu considerentele proprii, raportat la motivele de apel invocate, astfel cum rezultă din decizia nr. 146/18.06.2013 .
În consecinţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de articolul 304 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărârea cuprinzând motivele pe care se sprijină, respectiv motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pe care s-au înlăturat cererile părţilor, astfel cum prevăd dispoziţiile articolului 261alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de articolului 304 pct.8 Cod procedură civilă , se constată că instanţa nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv a apreciat că riscul asigurat s-a produs ca urmare a unui furt prin efracţie constând în sustragerea mărfurilor, (un număr de 32 baxuri de ţigări) din semiremorcă, prin înlăturarea mecanismului de închidere prin demolarea acestuia.
B Practica judiciara in favoarea asiguratorilor
I Prin actiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Resita la data de 06.09.2017, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta S.C. L_____ S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. A________ R___ S.A., solicitand instanţei pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna, obligarea acesteia din urma la plata sunei de 29169,46 euro, echivalentul a 133887,82 lei, (curs euro/leu BNR 1 euro=4.59 lei la data de 01.09.2017) cu titlu de indemnizatie de despagubire datorata de aceasta in dosarul de dauna nr. ...................., obligarea paratei la plata sumei de 2217,39 lei, cu titlu de dobanda legala penalizatoare aferenta indemnizatiei de despagubire datorata, calculata de la data scadentei, 04.07.2017, si pana la data introducerii actiunii, la plata dobanzii legale penalizatoare aferente indemnizatiei de despagubire datorata, de la data introducerii actiunii si pana la plata efectiva. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In fapt, la data de 17.08.2016, reclamanta a incheiat cu societatea parata Polita de asigurare seria ............. nr. ........... de raspundere a carausului auto pentru marfa transportata, contractul de asigurare incheiat avand valabilitate de 12 luni (18.08.2016 – 17.08.2017).
In perioada de valabilitate a politei de asigurare, la data de 30.05.2015, in timp ce angajatul sau, conducatorul auto ............., efectua un transport de marfa (expresoare de cafea), cu autocamionul inmatriculat cu nr. ............. din Orastie, catre Corbas, Franta, s-a produs riscul asigurat, respectiv, furtul din remorca autocamionului a unei cantitati de marfa in valoare totala de 29.169,46 euro.
A precizat reclamanta faptul ca furtul a avut loc in timp ce autovehiculul era stationat intr-o parcare amenajata special pentru parcarea autovehiculelor de transport marfa si pentru odihna soferilor, cu supraveghere video, pompe de alimentare si restaurant.
Totodata, a aratat ca furtul a fost sesizat imediat organelor de politie de la locul savarsirii acestuia, fiind depusa si o plangere penala in acest sens, la Jandarmeria Franceza.
De asemenea, a procedat de indata la avizarea daunei la asigurator, respectiv, parata din prezenta cauza, constituindu-se astfel dosarul de dauna nr. ............ .
Beneficiarul transportului de marfa, societatea ...................., le-a comunicat factura din data de 02.06.2017 in cuantum de 29.169,46 euro aferenta daunei produse, factura care urma a fi acoperita de reclamanta din indemnizatia de despagubire datorata de asigurator.
A invederat faptul ca si-a indeplinit la timp si in mod corespunzator obligatiile asumate prin contractul de asigurare, respectiv, a achitat prima de asigurare, a avizat dauna imediat momentului producerii riscului asigurat, a furnizat toate documentele solicitate inspectorului de dauna, in vederea instrumentarii si solutionarii dosarului de dauna, inaintand implicit cererea de despagubire la data de 13.06.2017, prin care a solicitat plata indemnizatiei de despagubire direct in contul bancar al beneficiarului transportului, pentru a acoperi paguba produsa acestuia.
Cu toate ca termenul de plata al indemnizatiei era de 20 de zile, conform contractului – art. 26.3 din conditiile de asigurare, parata nu a achitat nici pana in acest moment suma datorata.
La data de 15.11.2017, parata a formulat intampinare prin intermediul careia a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind nefondata, avand in vedere faptul ca, potrivit disp. art. 5.6 din Conditiile de asigurare nu se vor acorda despagubiri in cazul in care autoritatile sau institutiile competente potrivit legii statului francez, nu confirma furtul prin efractie sau talharia.
Conform recipisei de depunere a plangerii din data de 30.05.2017, anexate de catre reclamanta, Jandarmeria Franceza nu face decat sa confirme faptul ca plangerea va fi transmisa Procurorului de pe langa Tribunalul Mare, urmand ca Procurorul Republicii sa decida in aceasta privinta.
Asadar, autoritatile franceze urmeaza sa cerceteze fapta prevazuta de legea penala cu privire la care s-a depus plangerea, urmand sa confirme sau sa infirme existenta infractiunii.
Avand in vedere ca Procurorul Republicii nu a decis in aceasta privinta deocamdata, reclamanta se regaseste in situatia neintrunirii conditiilor prevazute la art. 5.6, furtul prin efractie nefiind confirmat. Altfel spus, nu exista nici o dispozitie din partea statului francez in momentul de fata, nici in ceea ce priveste existenta furtului prin efractie, nici in ceea ce priveste inexistenta acestuia.
Instanţa de fond a reţinut, având în vedere probele administrate în cauză, faptul ca potrivit art. 5.1 din Conditiile de asigurare, riscul de furt acopera numai faptele de furt a marfii transportate, comise prin efractie, talharie sau orice actiune de acest gen, in masura in care nu contravin punctelor 5.2-5.8.
Potrivit subpct. 5.6.2, despagubirile se acorda sub conditia confirmarii furtului prin efractie sau talharia de catre institutiile competente potrivit legii.
Or, desi reclamanta a facut dovada demersurilor intreprinse pe langa autoritatile franceze in vederea confirmarii acestei conditii contractuale asumate prin incheierea politei, nu a reusit a face proba efectiva a faptului ca autoritatile competente au confirmat producerea evenimentului asigurat, respectiv au confirmat furtul prin efractie sau talharia.
Or, simpla inregistrare a plangerii, respectiv, efectuarea anchetei prin investigatii la societatea de autostrazi si diversi operatori de telefonie mobila, nu reprezinta o confirmare a infractiunii, o asemenea situatie nefiind probata de catre reclamanta.
Fata de neindeplinirea conditiei agreate in cadrul pct. 5.6 din Cap. V – Riscul de furt din Conditiile de asigurare, avand in vedere faptul ca reclamanta nu a probat confirmarea furtului prin efractie sau talharia, de organele competente, instanta va respinge cererea formulata de catre reclamanta.
II Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 19.03.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta S.C. R-A_____ S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. C________ A___ S.A. şi a solicitat instanţei: 1) - obligarea pârâtei la plata sumei de 1732,84 euro (echivalentul în lei, la cursul BNR de la data plăţii 7797,78 lei) cu titlu de despăgubiri; 2) – obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, de la data respingerii la plată a cererii de despăgubire (14.02.2014) şi până la data efectivă a plăţii; 3) – obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, la data de 11.09.2013, prin comanda de transport xxxxxxxx, FM POLSKA SP. Z.O.O POLAND a solicitat reclamantei efectuarea unui transport de 33 de paleţi cu echipamente medicale, în data de 12.09.2013, de la .........GMBH - Germania la S.C. B____ Avitum S.R.L. Remetea M___. Reprezentantul reclamantei, a încărcat marfa de la societatea ..........GMBH - Germania la data de 12.09.2013, urmând ca livrarea către S.C. B____ S.R.L. M___ să fie realizată la data de 16.09.2013.
La data de 16.09.2013, conducătorul auto D________ V_____, angajatul reclamantei, s-a prezentat la sediul S.C. B____ M___, pentru descărcarea mărfii.
Cu această ocazie, s-a constatat că un palet cu marfă era ud. Reclamanta având o poliţă de asigurare CMR xxxxxxx valabilă până la data de 05.12.2013 pentru autovehiculul XXXXXXXXX, a deschis un dosar de daună, pentru evenimentul produs în data de 16.09.2013.
Deşi reclamanta a pus la dispoziţia pârâtei toate documentele cu privire la evenimentul produs, pârâta prin adresa nr. 433/14.02.2014, a respins cererea de despăgubire, în temeiul art. 4.2 alin. f, paragraful 7, din Condiţiile generale privind asigurarea de răspundere civilă a transportatorului în calitate de cărăuş pentru mărfurile transportate pe cale rutieră - CMR.
Alineatul acestui articol prevede că asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse în situaţii în care, din actele încheiate de organele în drept, rezultă că pagube produse ca urmare a lipsei nejustificate de supraveghere sau de neluarea măsurilor necesare de securitate a autovehiculului sau mărfurilor transportate.
Reclamanta menţionează că autovehiculul reclamantei a staţionat la garajul firmei de pe ________, din data de 14.09.2013 şi până la data de 16.09.2013. Astfel, articolul invocat de către pârâtă, ca motivare pentru respingerea cererii de despăgubire, nu este incident în cauză. Ca urmare a evenimentului produs, ........Z.O.O a debitat reclamanta cu suma de 1.732,84 Euro, contravaloarea mărfurilor deteriorate.
De asemenea, reclamanta precizează că a efectuat un transport, ca urmare a unei alte comenzi de transport efectuată de această societate, sens în care din suma de 3957 euro (factura 856/20.09.2013=2350 euro şi 850/16.09.2013=1607 euro) pe care trebuia să o încaseze de la această societate, s-a efectuat o compensare pentru suma de 1.732,84 euro, datorată cu titlu de despăgubire marfă, sens în care .........Z.O.O a mai achitat societăţii reclamante doar suma de 2224,16 euro la data de 04.12.2013. Potrivit art. 9 din Legea 172/ 2004 pentru completarea si modificarea Legii 136/1995, prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului, beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în limitele şi la termenele convenite. În speţă, poliţa de asigurare a autovehiculului reclamantei la momentul producerii evenimentului era valabilă. Limita răspunderii asigurătorului este în cuantum de 100.000 euro, iar reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 1732,84 euro.
Totodată, în Condiţiile generale privind asigurarea de răspundere civilă a transportatorului în calitate de cărăuş pentru mărfurile transportate pe cale rutieră - CMR, art. 3.1 prevede că, C________ A___ acordă despăgubiri pentru prejudicii de care asiguratul răspunde în calitate de cărăuş, faţă de marfa transportată cu mijloacele de transport menţionate în poliţa de asigurare, iar art. 3.2 prevede că asigurătorul acoperă daunele provocate din culpa asiguratului constând în avarierea mărfii, pierderea parţială sau totală a mărfurilor transportate, furtul prin efracţie al mărfii. În condiţiile în care, articolele din Condiţiile generale privind asigurarea de răspundere civilă a transportatorului în calitate de cărăuş pentru mărfurile transportate pe cale rutieră — CMR, prevăd în mod clar, obligaţia asigurătorului de a plăti asiguratului dauna, pârâta are obligaţia de a achita despăgubirea reclamantei. Însă, pârâta nu a înţeles să acţioneze cu bună credinţă în derularea raporturilor contractuale, conform art. 1170 C.civ.
Prin întâmpinare, parata arată că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei dovada efectuării plaţii de către beneficiarul mărfii in original, având in vedere prevederile art. 25 Din Convenţia Internaţionala CMR.
Odată cu semnarea poliţei de asigurare CMR xxxxxxx reclamanta a luat la cunoştinţă de Convenţia Internaţionala CMR si Condiţiile de asigurare CMR, respectiv art. 25 din Convenţia CMR, "in caz de avariere, transportatorul (reclamanta) plăteşte contravaloarea deprecierii mărfii", motiv pentru care societatea pârâtă a solicitat reclamantei dovada achitării contravalorii mărfii către beneficiarul mărfii.
De asemenea, se menţionează că asiguratul, reclamanta, nu a respectat Condiţiile generale de asigurare CMR respectiv, potrivit art. 8.2 din Condiţiile CMR, să ia masuri potrivit împrejurărilor, Convenţie CMR, dispoziţiilor legale in materia transporturilor si prezentelor condiţii pentru executarea corespunzătoare a fiecărui transport si păstrarea si paza bunurilor aflate in custodia sa in calitate de cărăuş, pe tot parcursul transportului in scopul prevenirii producerii evenimentului asigurat si a limitării pagubelor in caz de producere a evenimentului asigurat. Asiguratorul are dreptul să verifice respectarea obligaţiilor asiguratul fiind obligat să permită acest lucru. În conformitate cu prevederile art. 4.2 lit. f din Condiţiile CMR, asigurătorul nu acorda despăgubiri pentru pagube produse ca urmare a lipsei nejustificate de supraveghere sau de neluarea masurilor de securitate a autovehiculului sau mărfurilor transportate, iar potrivit art. 4.2 lit. f teza 7, în cazul in care pagubele au fost produse ca urmare a lipsei nejustificate de supraveghere sau de neluare a masurilor necesare de securitate a autovehiculului sau mărfurilor transportate. Raportat la acest ultim articol din Condiţiile Generale CMR pârâta arată că singurul vinovat de producerea acestui eveniment este reclamanta care nu a respectat termenii si condiţiile CMR, neluând masurile necesare pentru evitarea acestui eveniment. Din contra, reclamanta timp de 2 zile nu a efectuat nici un demers in acest sens, motiv pentru care s-a produs avarierea mărfii.
Întrucât asiguratul ( reclamanta) nu a respectat condiţiile contractuale, societatea pârâtă nu poate fi obligata la plata despăgubirilor solicitate. Prejudiciul suferit de aceasta s-a datorat neglijentei şoferului, prepus al reclamantei sau al reclamantei, si nu unei cauze independente de voinţa părţilor pentru a putea da curs despăgubirilor. Reclamanta nu se poate prevala de necunoştinţa condiţiilor contractuale deoarece prin semnarea poliţei de asigurare CMR aceasta a luat la cunoştinţa condiţiile.
Instanţa reţine că marfa a staţionat în mijlocul de transport între 14.09.xxxxxxxxxxxxx14 iar din adresa nr. 4639/01.10.2013 emisă de Centrul Meteorologic Regional Banat – Crişana la solicitarea pârâtei rezultă că în această perioadă s-au înregistrat următoarele cantităţi de precipitaţii: 14.09.2013: 3,2 l/mp, 15.09.2013: 3,0 l/mp, 16.09.2013: 0,2 l/mp.
În aceste condiţii se ridică firesc întrebarea în ce condiţii a fost depozitată marfa şi dacă reclamanta a luat măsurile necesare de securitate a mărfurilor în perioada celor 2 zile ploioase în care autovehiculul a staţionat, în conformitate cu art. 4.2 din Condiţiile generale privind asigurarea de răspundere civilă a transportatorului –CMR.
Reclamanta a susţinut prin răspunsul la întâmpinare că autovehiculul a staţionat în garajul societăţii din data de 14.09.2013 până în data de 16.09.2013, aspect pe care îl va dovedi prin probaţiunea care se va administra în cauză.
Reclamanta a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorul D________ V_____ (conducătorul auto), probă pe care instanţa a admis-o şi la care reclamanta a renunţat ulterior.
Alte probe în dovedirea stării de fapt susenunţate reclamanta nu a depus, motiv pentru care, date fiind condiţiile meteorologice din perioada staţionării şi faptul deteriorării mărfurilor, instanţa nu poate desprinde decât concluzia că transportatorul nu a luat toate măsurile de securitate a mărfurilor, nepreocupându-se în cele 2 zile din perioada 14.09.xxx13 de condiţiile în care staţionează marfa.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că în cauză devin incidente dispoziţiile art. 4 din Condiţiile generale privind asigurarea de răspundere civilă a transportatorului –CMR privind situaţiile de excludere de la despăgubire, va respinge acţiunea.
Florin Marius Ciuca, avocat 123cargo
_bun.png)
