Studiu de caz, situatie real intamplata

Răspunderea civilă patrimonială a salariatului pentru efectuarea unui transport rutier fără a deţine scrisoarea de trăsură CMR.

Sansele privind recuperarea contravalorii amenzii de societatea de transport de la propriul angajat. Importanta fisei postului.

Potrivit art. 254 Codul muncii, Legea nr. 53/2003, 254 alin. 1, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Salariaţii, conform alineatului 2, nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Prin sentinţa civila nr. 746/LM din data de 25.10.2018, pronunţată de Tribunalul Bihor s-a retinut faptul ca potrivit Procesului verbal de constatare a contravenţiilor seria ISCTR nr. (...), la data de 18.10.2016, pe DN79A, km 6, localitatea (...), judeţul (...), a fost oprit şi verificat autovehiculul cu numărul de înmatriculare (...), utilizat de către reclamantă în baza copiei conforme nr. (...) a licenţei de transport, condus de către pârât, în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri (bunuri divizibile) în trafic naţional. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că la bordul autovehiculului lipseşte documentul de transport CMR, întrucât transportul este contracost în numele unul terţ, operatorul de transport fiind (...) S.R.L, furnizor fiind (...) S.A, iar beneficiar fiind (...) S.A.

Pârâtul a fost angajatul reclamantei conform contractului individual de muncă înregistrat în registrul general de evidenţă a salariaţilor sub nr. (...)/06.06.2016, fiind încadrat în meseria de şofer, cod COR 833201.

S-a constatat că fapta constituie contravenţie conform prevederilor art. 4 pct. 33.9 din HG 69/2012, sens în care a fost dispusă sancţionarea reclamantei conform art.7, alin.4, cu amendă în sumă de 6000 lei.

Reclamanta a achitat în termen de 48 de ore de la primirea procesului verbal suma de 2000 lei cu titlu de amendă contravenţională, conform chitanţei seria (...)/ 24.10.2017 şi OP nr. (...)/24.10.2016.

Instanţa a reţinut faptul că potrivit art. 4, pct. 33.9 din HG 69/2012 reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009, ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale normelor de aplicare a acesteia şi constituie contravenţii, dacă acestea nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni: nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a face dovada punerii la dispoziţia conducătorilor auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier, a documentelor mentionate la art. 4 pct.33 din HG 69/2012, in speta fiind vorba de documentul de transport, specific tipului de transport efectuat, astfel cum este stabilit prin reglementările specifice în vigoare;

Contravenţia constă în faptul că reclamanta, în calitate de operator de transport nu a făcut dovada punerii la dispoziţia conducătorului auto (în speţă pârâtul) a documentului de transport specific tipului de transport efectuat (în speţă CMR), motiv pentru care şi sancţiunea cu amenda contravenţională a fost aplicată reclamantei de către organele de control şi nu pârâtului care avea calitate de conducător auto. De altfel, s-a reţinut că, reclamanta nici nu a făcut plângere împotriva procesului verbal de contravenţie şi a plătit amenda în termen de 48 de ore de la primirea procesului verbal.

S-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada faptului că a înmânat pârâtului exemplarul CMR care trebuia să însoţească marfa transportată. Totodată, din cuprinsul contractului individual de muncă şi din fişa postului nu rezultă că pârâtului îi revine obligaţia de a se asigura că deţine documentul de transport aferent mărfii transportate.

Potrivit art. 254 din Codul muncii, pentru a putea fi antrenată răspunderea patrimonială a salariatului sunt necesare întrunirea cumulativă a unor condiţii de fond respectiv: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită şi personală a salariatului săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului. Numai întrunirea cumulativă a acestor condiţii atrage răspunderea patrimonială. Lipsa uneia dintre condiţiile enumerate înlătură această răspundere.

Instanţa a reţinut că în cazul de faţă nu sunt întrunite toate condiţiile de fond pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a pârâtului, respectiv nu există fapta ilicită şi personală a pârâtului săvârşită în legătură cu munca sa, câtă vreme dispoziţiile legale pun în sarcina operatorului de transport obligaţia de a face dovada punerii la dispoziţia conducătorilor auto a documentelor de transport, iar în privinţa pârâtului nu s-a transmis de către angajator nicio obligaţie în acest sens.

Pentru aceste motive instanţa a respins acţiunea reclamantei ca fiind nefondată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel reclamanta SC (...) SRL (...), solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei, admiterea acţiunii, obligarea pârâtului la plata sumei de 2000 lei reprezentând amenda contravenţională plătită de ea în baza procesului verbal de constatare a contravenţiei seria ISCTR nr. (...)/18.10.2016.

Prin Decizia civilă nr. 121 din 7 martie 2019, pronuntata de catre Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă, s-a retinut faptul ca intimatul a fost angajat în cadrul societăţii apelante cu începere din data de 07.06.2016, pe durată nedeterminată, în funcţia de şofer.

Din cuprinsul fişei postului, încheiată de apelantă, semnată de către intimat la data de 06.06.2016, aflată în copie la dosarul de apel filele 9-15, Curtea a reţinut că intimatul avea obligaţia de-a verifica concordanţa dintre documentele de transport - CMR, facturi, avize, carnet TIR - tipul mărfii şi specificaţiile din comanda de transport primite de birou, de a verifica aplicarea ştampilei expeditorului pe CMR, la rubrica special destinată acestui scop, de a verifica sau completa CMR - ul exact şi în totalitate, conform convenţiei CMR, şoferul răspunzând în faţa organelor de control pentru greşelile făcute. La capitolul Documente, s-a stabilit faptul că şoferul are obligaţia ca pe toată durata efectuării transportului să asigure existenţa la bordul autovehiculului a documentelor impuse de categoria de transport rutier efectuate şi de prevederile legale în vigoare … actele pentru control, printre care era evidenţiat CMR - ul, alături de facturi, avize, documente etc.

La capitolul Alte obligaţii, din aceiaşi fişă, s-a stabilit că şoferul trebuie să cunoască şi să respecte prevederile legale privitor la circulaţia pe drumurile publice, la legislaţia CMR, să răspundă pentru pagubele cauzate firmei din vina sa.

  Potrivit reglementarilor specifice in vigoare, rezulta faptul ca operatorul de transport, în speţă apelanta, avea obligaţia de-a pune la dispoziţia conducătorului auto, intimat pârât, documentul de transport specific tipului de transport efectuat, a CMR – ului, obligaţie ce nu a reieşit din actele depuse la dosar că ar fi fost îndeplinită, însă, se impun a fi evidenţiate şi analizate şi alte dispoziţii legale sau contractuale incidente în speţă, a fişei postului expusă mai sus, a Convenţiei din data de 19 mai 1956.

Potrivit Convenţiei din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR ), art. 4, proba contractului de transport se face prin scrisoare de trăsură. Absenţa, neregularitatea sau pierderea scrisorii de trăsură nu afectează nici existenţa, nici valabilitatea contractului de transport, care rămâne supus dispoziţiilor acestei convenţii. Conform art. 5 alineat 1, scrisoarea de trăsură este întocmită în trei exemplare originale, semnate de expeditor şi de transportator, aceste semnături putând să fie imprimate sau înlocuite prin ştampilele expeditorului şi transportatorului, dacă legislaţia țării în care este întocmită scrisoarea de trăsură o permite. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea însoţeşte marfa, iar al treilea se reţine de transportator.

Din analiza fişei postului de şofer, reiese faptul că acesta avea printre obligaţii verificarea concordanţei dintre documentele de transport - CMR, facturi, avize, carnet TIR- tipul mărfii şi specificaţiile din comanda de transport primite de birou, de-a verifica aplicarea ştampilei expeditorului pe CMR, la rubrica special destinată acestui scop, de-a verifica sau completa CMR - ul exact şi în totalitate, conform convenţiei CMR, de a răspunde în faţa organelor de control pentru greşelile făcute, pe toată durata efectuării transportului de-a asigura existenţa la bordul autovehiculului a documentelor impuse de categoria de transport rutier efectuate şi de prevederile legale în vigoare … actele pentru control, printre care era evidenţiat CMR - ul, alături de facturi, avize, documente etc., de-a cunoaşte şi respecta prevederile legale privitor la circulaţia pe drumurile publice, la legislaţia CMR, de-a răspunde pentru pagubele cauzate firmei din vina sa, instanţa de fond nu a avut astfel posibilitatea de a o avea în vedere.

Ca urmare, având în vedere acest înscris din care rezultă că intimatul în calitate de şofer, angajat al societăţii apelante avea printre obligaţii aceea de-a se asigura că la bordul autovehiculului se află în timpul efectuării transportului scrisoarea de trăsură, CMR, scrisoare ce se impunea a fi semnată potrivit Convenţiei arătate mai sus, atât de către expeditor cât şi de către transportator, lipsa acesteia la data la care urma a se efectua transportul, impunea ca acesta să facă demersurile necesare deţinerii acesteia şi doar după obţinere să plece, este cert că nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin semnarea fişei postului.

Potrivit art. 254 Codul muncii, Legea nr. 53/2003, 254 alin. 1, salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Salariaţii, conform alineatului 2, nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Câtă vreme la data la care a fost constatată existenţa contravenţiei constând în efectuarea unui transport fără a exista scrisoarea de trăsură la bordul autovehiculului, intimatul ca şofer, avea calitatea de angajat al societăţii apelante, fapta ilicită a acestuia a constat în deplasarea fără a deţine documentul necesar, în încălcarea sarcinilor expuse mai sus cuprinse în fişa postului, prejudiciul constând în aplicarea unei amenzi contravenţionale, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu fiind evident, condiţiile atragerii răspunderii patrimoniale în sensul art. 245 Codul muncii evidenţiat mai sus, sunt îndeplinite, criticile fiind întemeiate.

Se mai impune a se reliefa şi faptul că sunt incidente în speţă şi dispoziţiile cuprinse în art. 1350 Cod civil, potrivit căruia, alineat 1, orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat, iar potrivit alineatului 2, atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Chiar în măsura în care scrisoarea de trăsură se impunea a fi completată de către operator, în speţă de către apelantă, intimatul nu putea pleca fără a o avea la bordul autovehiculului, or, nerespectarea obligaţiilor asumate prin semnarea fişei postului a condus la încălcarea unei dispoziţii legale ceea ce a atras sancţiunea contravenţională, condiţiile atragerii răspunderii patrimoniale, fiind îndeplinite.

Faţă de toate cele expuse, Curtea în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, a admis ca fondat apelul şi a schimbat în întregime sentinţa apelată, a admis acţiunea, a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei 2000 lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloare amendă contravenţională.

Din prezentul studiu de caz, rezulta importanta existentei si continutului fisei postului in cazul soferilor angajati ai societatilor de transport marfa.

Sansele de recuperare de catre societatile de transport marfa a contravalorii amenzilor platite ca urmare a contraventiilor propriilor soferi angajati, depind in mare masura de obligatiile mentionate in fisa postului.

Florin Marius Ciuca, avocat 123cargo